Despre o caldă primire în capitala de facto a Uniunii Europene

În lunile martie și aprilie ale anului curent, m-am numărat ca participant într-unul dintre cele două grupuri de câte douăzeci de studenți ai Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative care au beneficiat de o excursie la Bruxelles pentru a studia și a putea „gusta” din atmosfera de EU Affairs în capitala de facto a Uniunii Europene.

Spre bucuria mea, am plecat cu primul grup (fiind student în anul II în cadrul programului de master Managementul Proiectelor în limba engleză), care în perioada 16-20 martie a luat parte zilnic la cursurile ținute de Vrije Universiteit Brussel. Totuși, țin să precizez că am avut emoții, în special din cauza a trei motive: era prima oară când călătoream cu avionul, mă deplasam pentru prima oară într-o țară străină și, colac peste pupăză, intram într-un teritoriu al cărei limbă nu o cunoșteam. Este important de menționat că stagiile la care am participat, precum și cazarea la hotel, drumul și masa, au fost asigurate prin proiectul „Euroantreprenoriat”, printr-o colaborare între SNSPA și universitatea belgiană.

La o privire generală, am putea spune că Bruxelles seamănă foarte mult cu București, sau, mai bine zis, invers (nu degeaba am fost numiți „Belgia Orientului”), atât la prima vedere (arhitectură, transport), cât și la o privire mai profundă (mersul lucrurilor, stilul de viață al oamenilor). Orașul, evident, o versiune evoluată a Bucureștiului, este un contrast între construcții în stil medieval, clasic și interbelic și case de stilă ale corporațiilor, unde din loc în loc răsar clădiri reprezentative ale regimului birocratic al UE; este și un contrast între oameni, găsind locuitori sau vizitatori dintr-o varietate de culturi (europene, americane, asiatice, africane etc) care împărtășesc deschiderea către dialog și, la o primă vedere, nu au atitudini discrimatorii. Ca o dovadă, am rămas impresionat de diversitatea limbilor vorbite în autobuzul care ducea către VUB (despre care am aflat că a făcut parte din marea Universitate Liberă din Bruxelles care s-a divizat în 1969 în două universități: una cu studii în franceză – Université Libre de Bruxelles, și cealaltă cu studii în olandeză – Vrije Universiteit Brussel).

După cum urma să aflăm, colectivul profesoral al universității este divers, fiind prezenți și profesori de origine română; stilul de predare este foarte relaxat, putând fi permis un dialog între studenți și profesor, fiind încurajată dezbaterea și exprimarea opiniilor și a criticilor. Am audiat cursuri care ne-au prezentat atât aspectul politic, cât și administrativ al UE, precum și interesul ecologic și antreprenorial cu privire la uniune. Pe scurt, s-a încercat ca într-o săptămână universitară să se acopere o introducere în studiul guvernanței europene, ceea ce s-a și reușit, cursul încheindu-se cu un exercițiu de negociere pe tema bugetului 2014-2020 (fiecare student ocupând diverse roluri, de la membru în Consiului, Parlament sau Comisie, până la membru de ONG sau activitist).

Pe lângă cursurile ținute zilnic la Vrije Universiteit Brussel, am reușit să facem vizite la principalele instituții ale Uniunii Europene: Comisia Europeană și Parlamentul European (inițial, era planificată și o vizită la Consiliu, însă exact în acea perioadă a avut loc o întâlnire importantă între membrii Consiliului și nu am avut acces).

Ca experiență, plecarea la Bruxelles a fost foarte bine primită de către toți studenții care au beneficiat de program, reușind, pe lângă încimentarea unor noțiuni teoretice generale cu privire la europenizare, să dezvolte și comunicare interculturală între persoane din state diferite, care, totuși, fac parte din aceeași uniune.

C. Șerban